PREGĂTIREA LITERARĂ A ELEVILOR
Tema şi ideea principală a textului (despre cine sau despre ce se vorbeşte în text; ce se spune despre...?)
Subiectul şi compoziţia operei (fără utilizarea termenilor).
Succesiunea evenimentelor, faptelor în text, relaţiile cauză-efect, consecutivitatea întîmplărilor, episoadelor.
Eroul (personajul) operei.
Portretul, limba, acţiunile eroului.
Autorul operelor (noţiuni elementare despre relaţia autor-operă-temă)
Limbajul operei artistice (expresivitatea şi exactitatea folosirii cuvîntului).
Genul operei (familiarizarea cu caracteristicile specifice ale folclorului copiilor, ghicitori, poveştii, poveştii, versurilor, naraţiunilor).
|
Elevul:
* află cu ajutorul întrebărilor, tema şi ideea principală a textului (cu ajutorul învăţătorului);
* identifică elementele componente ale unei opere epice: începutul, partea principală,încheierea;
* gaseşte în text fapte,episoade, întîmplări;
* reproduce succesiv, faptele din conţinutul textului;
* găseşte personajul (personajele) în opere epice;
* caracterizează eroul, evidenţiind trăsăturile lui (pozitive,negative);
* se familiarizează cu unul din procedeele de caracterizare a personajelor- descrierea exteriorului lor;
* cunoaşte noţiunea „autor-creator”;
* numeşte corect opera numele, prenumele autorului;
* explică posibilităţile cuvîntului artistic de a crea eroul artistic: persoană, natură, animale (cu ajutorul învăţătorului);
* recunoaşte trăsături elementare specifice folclorului copiilor, ghicitorii şi a operelor literare (poveşti,versuri, naraţiuni).
|
IDENTIFICAREA SPECIEI OPEREI
FOLCLORUL COPIILOR
Familiarizarea elevilor cu folclorul copiilor: învăţarea poeziilor şi exprimarea lor în formă de joc, într-o ilustraţie, înscenare, aplicaţie ş.a.
Ghicitoarea – specie a creaţiei populare, de dimensiuni mici, care prezintă, cu ajutorul unei comparaţii ascunse, un lucru, o fiinţă, un fenomen, o acţiune.
Povestea – specie a folclorului.
Poveşti populare despre animale. Personajele poveştilor zoomorfe, acţiunile lor.
Caracteristicile poveştii: introducere (formula introductivă), sfîrşitul (formula de încheiere), repetările, epitetele, adresările.
Povestea cultă (noţiuni).
Poezia. Forma grafică a textului în versuri. Rima, ritmul, structura poeziei; autorul, gîndurile şi sentimentele lui.
Declamarea versurilor şi folosirea intonaţiei necesare: voce, tempou, ton.
Identificarea cuvintelor, îmbinărilor de cuvinte, semnelor de punctuaţie care necesită schimbări ale tonului, ritmului, vocii în timpul declamării.
Metode de memorizare rapidă (cu ajutorul desenelor, cuvintelor- reper).
Naraţiunea – operă artistică de volum mic despre fapte, acţiuni din viaţa eroului (eroilor).
Acţiuni realiste în naraţiune.
Personajele, acţiunile şi faptele lor, comportarea.
Autorul naraţiunii, atitudinea lui faţă de erou şi acţiunile acestuia.
Tema, ideea principală a operei.
|
Elevul:
* explică funcţiile folclorului copiilor;
* participă la înscenarea folclorului; memorizează poezii folclorice;
* explică trăsăturile specifice ghicitorii;
* ştie cîteva ghicitori; ghiceşte prin comparaţii şi asocieri, obiectul, fiinţa, fenomenul, acţiunea despre care este vorba în textul ghicitorii;
* cunoaşte trăsăturile elementare, caracteristice poveştii;
* explică părţile componente ale poveştii: formula introductivă, formula de încheiere, repetările;
* recunoaşte eroii poveştilor despre animale; numeşte trăsăturile lor dominante: vulpea-şireată, lupul- rău, iepuraşul- fricos,.ursul- puternic ş.a.
* ştie că povestea cultă este creaţia unui scriitor;
* evidenţiază trăsăturile caracteristice textului în versuri; face deosebirea dintre versurile despre natură şi despre sentimentele oamenilor;
* identifică cuvintele, îmbinările de cuvinte, semnele de punctuaţie care indică tempoul, ritmul, vocea necesară unei citiri sau declamări expresive;
* foloseşte diverse metode de memorizare rapidă;
* ştie pe de rost 6-7 poezii.
* recunoaşte naraţiunea în baza caracteristicilor cunoscute (opera artistică, volum mic, acţiuni ale eroului;
* numeşte personajul/personajele, îşi exprimă atitudinea faţă de faptele, acţiunile eroului/ eroilor/;
* determină tema, ideea operei;
* evidenţiază atitudinea autorului faţă de personaje.
|
ANALIZA SEMANTICĂ ŞI DUPĂ STRUCTURĂ A TEXTULUI
(în decursul anului de studii)
Reproducerea evenimentelor prezente în text, enumerarea persoanelor, aflarea şi explicarea cuvintelor necunoscute (cu ajutorul învăţătorului).
Găsirea în text a răspunsurilor la întrebări în baza conţinutului.
Recitirea textului cu scopul de a identifica relaţiile dintre evenimentele descrise în text, dintre eroii participanţi la acţiune.
Caracterizarea personajelor prin intermediul analizei vorbirii lor, acţiunilor, faptelor, comportării acestora; stabilirea cuvintelor autorului, care demonstrează atitudinea lui faţă de cele descrise.
Formarea deprinderilor de a afla în text cuvintele-cheie, propoziţiile care ajută la caracterizarea personajelor, de a identifica faptele, evenimentele.
Formarea deprinderilor de a formula şi a pune întrebări asupra textului.
Determinarea temei şi ideii principale.
Titlul şi semnificaţia lui (descifrarea lui).
Propunerea de noi variante ale titlului şi argumentarea alegerii lor.
Alcătuirea de texte în baza unui titlu dat, a vederelor, desenelor ş.a.
Noţiuni de alineat.
Rolul alineatelor în text; identificarea alineatelor în texte diferite ca volum.
Structura logică a textului: introducere , partea principală şi încheierea; identificarea lor în texte.
Formarea deprinderilor de alcătuire a planurilor textelor nedificile, de volum mic.
Realizarea textelor în baza unui plan întocmit,a unor desene, imagini ş. a.
Identificarea în texte, a dialogurilor, limbajului autorului şi al personajelor.
|
Elevul:
* numeşte faptele, evenimentele, eroii; identifică în text cunoscutul şi necunoscutul;
* înţelege conţinutul întrebărilor formulate de învăţător şi găseşte în text răspuns la ele;
* stabileşte corect relaţiile dintre evenimente, personaje;
* este în stare să analizeze limbajul, faptele, acţiunile, comportarea eroilor (cu ajutorul învăţătorului);
* stabileşte în text cuvintele cele mai importante, care demonstrează anumite calităţi ale personajelor, caracterizează faptele, evenimentele;
* formulează, de sine stătător întrebări asupra unor alineate;
* determină tema, ideea principală a textului şi a anumitor alineate(cu ajutorul învăţătorului);
* sesizează rolul titlului, cunoaşte diferite tipuri de titluri (din propoziţii enunţiative şi interogative,dintr-un cuvînt); poate explica semnificaţia (sensul) titlului (cu ajutorulînvăţătorului);
* îşi exprimă părerea despre conţinutul textului;
* identifică alineatele după anumiţi indici (за певними ознаками) (numărul lor, volumul, fragmentarea textului), cuvinte, propoziţii;
* identifică părţile componente ale structurii textului;
* poate întocmi planul textului;
* realizează texte conform planului dat sau în baza desenelor;
* sinestătător găseşte în text dialogurile; caracterizează limbajul autorului şi al personajelor.
|
PROCEDEE DE EXPRIMARE ARTISTICĂ
Familiarizarea practică a elevilor cu procedee de exprimare artistică (în texte ): epitetul, comparaţia, metafora.
Folosirea cuvintelor cu sens figurat în vorbire; explicarea , în context, a cuvintelor polisemantice.
Formarea priceperilor de a realiza o imagine artistică în baza unei descrieri reale sau fictivă a obiectelor sau a unui fenomen, eveniment.
Formarea deprinderilor de a-si exprima impresiile, sentimentele despre cele citite (cu ajutorul reperelor).
Alcătuirea conţinutului textului, ţinînd cont de limbaj, de mijloace expresive.
Aspiraţia elevilor de a însuşi şi a folosi în comunicare expresii plastice, selectate din cîntece, poveşti, proverbe şi zicători.
Priceperea de a folosi limbajul operei pentru caracterizarea personajelor, de a exprima propriile păreri despre morală şi etică (despre faptele, acţiunile eroului, atitudinea ) acestuia faţă de natură, faţă de oameni ş.a.
|
Elevul:
*identifică în texte epitetele, comparaţiile, metaforele fără folosirea termenilor;
* găseşte cuvinte cu sens figurat şi polisemantice; le explică sensul în contexte;
*îşi exprimă impresiile, sentimentele despre cele citite prin intermediul exprimărilor coerente (зв’язних ) (descrieri, compuneri- miniatură);
*foloseşte în timpul expunerii expresii plastice, întîlnite în textele citite; opere artistice sau folclorice;
*îşi exprimă părerile despre caracterul etico-moral al personajelor, folosind limbajul adecvat.
|
LUCRUL CU CARTEA PENTRU COPII
Familiarizarea practică cu noţiunile bibliografice: foaia de titlu, introducere, conţinut, semne convenţionale grafice, culegere tematică.
Priceperea de a găsi de sine stătător opera necesară după cuprins.
Formarea priceperilor de a deosebi cărţile pentru copii (după ediţii), de a se orienta în diverse grupuri de cărţi pentru copii, de a selecta cartea necesară.
Familiarizarea cu noţiunile: lista recomandată, expoziţie de carte (tematică, personală, de autor).
Familiarizarea cu noţiunea de „abonament”,
cu lucrul bibliotecarilor, cu ordinea amplasării cărţilor pe rafturi.
Dezvoltarea deprinderilor de a lucra de sine stătător cu ediţiile periodice pentru copii.
|
Elevul:
*numeşte, arată elementele cărţii pentru copii şi explică menirea lor;
* găseşte, fără ajutorul cuiva, opera necesară;
* deosebeşte cărţile pentru copii: carte-operă; carte-volum; (carte-culegere) în baza informaţiilor de pe copertă, pe foaia de titlu, a conţinutului, a ilustratelor;
*selectează cartea necesară din cîteva cărţi propuse;
* la propunerea învăţătorului, alege cărţi tematice: poveşti zoomorfe, versuri despre natură;
* explică rolul abonamentului în bibliotecă;
* povesteşte despre amplasarea cărţilor pe rafturi;
* la propunerea învăţătorului , studiază ediţiile periodice.
|
DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR ÎN BAZA CELOR CITITE
Exerciţii de dezvoltare a imaginaţiei creative şi reproductive. Ilustrarea operelor artistice; realizarea prin cuvinte a tablourilor; povestiri în baza desenelor; jocul de rol (elevii participă în postura autorului, actorilor, spectatorilor).
Dezbateri pe marginea lucrărilor elevilor (desene, povestiri) alcătuite în baza subiectelor cărţilor citite.
Realizarea variantelor de încheieri (individual, în colectiv) pentru poveştile sau naraţiunile cunoscute.
Alcătuirea compunerilor-miniaturi despre eroii poveştilor în baza celor observate, constatate.
Crearea unor naraţiuni orale din numele unui erou.
Organizarea şi petrcerea jocurilor de rol.
Completarea omiterilor în descrierea artistică a obiectelor.
Alcătuirea, în lanţ, a cuvintelor care rimează.
Completarea rimelor omise în versuri (cu ajutorul învăţătorului).
Alcătuirea ghicitorilor.
|
Elevul:
*alcătuieşte tablouri verbale pentru episoade şi povestiri după desen în baza cuvintelor-repere sau constatărilor;
* participă în cadrul înscenărilor unor texte citite;
* povesteşte opera din numele altei persoane sau schimbînd timpul acţiunilor;
* poate completa rimele omise cu ajutorul cuvintelor date (în grup, individual, în perechi sau cu ajutorul învăţătorului);
*alcătuieşte ghicitori sub supravegherea învăţătorului şi în baza reperelor.
|
Clasa a 3-a
(3 ore pe săptămînă; în total – 105 ore, din care 8 ore disponibile)
SFERA LECTURII
Conţinutul materiei de studiu
|
Cerinţele de stat faţă de nivelul instruirii elevului în şcoala medie generală
|
Creaţia populară orală: cîntece şi poezii pentru copii , jocuri, ghicitori, proverbe, zicători; poveşti, legende, cîntece populare.
Poeziа (versuri-pasteluri, versuri umoriste, fantastice).
Proza: naraţiuni, fragmente din povestiri.
Poveşti culte moldoveneşti.
Piese.
Scurte date biografice despre scriitorii moldoveni: I. Druţă, P. Boţu, Em. Bucov.
Literatura ştiinţifico- fantastică.
Literatura universală.
Pagini de ziar consacrate copiilor (pagina „Bobocel”, gazeta „Luceafărul”).
|
Elevul:
* relaţionează operele studiate cu speciile lor corespunzătoare: poveste, poezie, naraţiune, piesă;
* diferenţiază operele folclorice de cele culte;
* numeşte operele, temele lor, numele, prenumele autorilor moldoveni;
* cunoaşte conţinutul a 4-5 poveşti populare, 5-6 poezii pe de rost, 7-8 proverbe;
* conştientizează rolul cărţii în viaţa omului.
* cunoaşte operele literautrii universale:
(poveşti , fragmente din povestiri, poezii ş.a.)
|
LECTURA (felurile ei)
Dezvoltarea citirii (cu voce) corecte, conştiente, expresive a cuvintelor şi grupurilor de cuvinte.
Formarea şi dezvoltarea metodelor productive de lectură (în gînd): cu privirea, fără ajutor, conştient).
Formarea şi dezvoltarea priceperilor de a identifica (cu ajutorul învăţătorului sau individual) şi a utiliza, în timpul lecturii, procedee de citire expresivă (tempou, accent logic, tonalitate, sonoritate).
Folosirea diferitor sarcini cu scopul de a dezvolta aparatul de vorbire, cîmpul vizual; de a înţelege corect conţinutul textului; de a dezvolta ritmul citirii cu voce sau în gînd şi atenţia, memoria, în timpul învăţării.
|
Elevul:
* citeşte cu voce la sfîrşitul anului şcolar corect, conştient, expresiv nu mai puţin de 70 cuvinte pe minut (cuvinte, grupuri de cuvinte);
* cunoaşte metodele productive ale citirii în gînd;
* foloseşte în timpul lecturii mijloacele expresive: tonalitate, tempou, accent logic ş. a. (individual sau cu ajutorul învăţătorului);
* utilizează diferite sarcini cu scopul de a dezvolta articulaţia, cîmpul vizual; ritmul citirii în gînd şi cu voce, de a dezvolta memoria şi atenţia.
|
|